RSS

Gramatică și ortografie – engaged !


Salut !

Nu știu cum și de unde aveți voi word-ul de Windows Office, dar cel pe care-l am eu nu are un dicționar integrat pentru limba română, cu atît mai puțin un corector gramatical.

Fac pariu că foarte puțini dintre voi, mă refer la utilizatorii de windows, știu programul Libreoffice/Openoffice. E mare păcat. În primul rînd că este gratuit, pe urmă că arată bine, știe să exporte și să importe pdf, știe să facă o bună corectură ortografică, gramaticală și are și dicționar de sinonime. Ajută foarte mult în crearea unei bibliografii corecte și a notelor de subsol. Există extensii pentru corectură automată a cuvintelor fără diacritice. E cam tot ce poți vrea.

Eu zic că bate de departe word-ul. Și merge la perfecție asortat cu fonturile cu diacritice.

Sper să vă ajute și pe voi la fel de mult.

Iată linkurile de download :

Libreoffice (programul propriu-zis, avand corector ortografic inclus, din cîte știu eu) / windows 

*varianta pentru linux o gasiti aici.

Language Tool (corector gramatical, cu tutorial de instalare în pagină)

Corector ortografic (în caz că nu este inclus în installer)

Openoffice (programul propriu-zis; recomand libreoffice)

Numai bine!

Adici

 
Un comentariu

Scris de pe Ianuarie 5, 2013 în Uncategorized

 

La pescuit de fonturi


După 3 ore de sortat și descărcat, mă simt ca atunci cînd dau la pește. Stau mult, prind puțin și de fiecare dată sunt bucuros de parcă m-ar mai face mama o dată!

Am strîns o arhivă de vreo 150 de fonturi cu (ATENȚIE!!!) diacrtice! (APLAUZE!!)

Am muncit mult, dar sunt fericit.

Vă dau și vouă și-mi cer scuze că printre cele cu diacritice mai sunt niște fonturi cu imagini și alte chestii. Nu le sortez, nu-s multe, vreo 10. Le ștergeți voi dacă vă deranjază, că știți unde-i butonul de delete.

Înafară de cele spuse, vreau să vă rog, insistent și imperios NU FRAUDAȚI! Fonturile sunt doar pentru uz propriu. Nu le folosiți în publicații. Toate drepturile aparțin autorilor lor și nu intenționez să mi le asum, ci doar să ușurez munca altora care vor să scrie corect românește!

Iată fișierul cu fonturi. Ca de obicei, dați click dreapta, save target as/salvează fișierul ca și download. Apoi modificați teminația .jpg în .zip, dînd click dreapta pe fișierul salvat apoi rename/redenumire. Sper să vă fie de folos !

Cu ochii cît cepele,

Adici.

 
20 comentarii

Scris de pe Ianuarie 21, 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , , ,

Partituri pentru începători


Pentru cei mai începători dintre începători, am transcris de curînd, în forma cea mai frumoasă posibilă (heh!), 4 piese.

Sunt simple, sunt plăcute, contribuie la exersarea mîinii drepte (little elf, în special) și a prinderilor specifice și sunt CLASICE! Știu, știu… Îmi pare rău, atîta știu și eu. Numai că nu vor prinde rău nimănui, ca exercițiu, mai ales că le veți învăța cu siguranță foarte repede. Și-apoi, nu strică niciodată să știi puțin din toate, nu-i așa?

Deci, tăiați-vă frumos unghiile de la mîna stîngă, luați poziția corectă, așezați chitara pe piciorul stîng, spatele drept…așa…așa! Bravo! Și apăsați pe linkul de download!

Bonne chance! – cum ar zice englezul și numai bine!

Două Valsuri de Carulli;

The little elf;

Mazurca.

 
8 comentarii

Scris de pe Ianuarie 11, 2012 în Muzica

 

Etichete: , , , ,

Căluș


Nu știu dacă scrie pe undeva care-i mitologia dansului popular „Călușul”. Sincer, mi-e lene să caut, să văd. Mai ales că-mi vine greu să cred că spune cineva pe bune ce – și cum. De aceea m-am hotărît să vi-o spun chiar eu. Personajul central este Mutul care, în fapt, în ultimul timp, nu prea mai apare. Au rămas numai dansatorii. A naibii chestie, să dispară fix personajul principal, ca-n baltagul așa. Acest mut este un personaj de mitologie, unul care a fost pe lumea cealaltă. Să vă zic istoria lui.

Se pare că la început Mutu’ a fost un om normal, dar cu o curiozitate și sete de cercetare și de aflat adevăruri excesive. Printr-un noroc nestăpînit, tot săpînd în misterele vieții, într-un moment în care zeii n-au fost pe fază să-l împiedice să facă asta, el ajunge pe lumea cealaltă, părăsind cu totul lumea omenească. Ajuns acolo el pricepe totul despre cum funcționează universul și viața și toate misterele îi sunt dezlegate. Însă, pentru a-l pedepsi că a comis fărădelegea băgării-nasului-în-oala-altuia sau, ca să nu ironizez cu orice preț, pentru că a încălcat legea firii din setea lui de cunoaștere, zeii au decis să-i pecetluiască gura și să-l trimită înapoi între oameni. Decizie firească, pot spune eu, fiindcă ce este mister, trebuie să rămînă mister, iar dacă toți ar fi aflat din gura zănatecului răspunsurile la toate întrebările făcute să nu aibă răspuns, ce-ar fi ieșit? De aceea zeii l-au trimis înapoi între oameni și i-au pecetluit vorbirea. Totodată arătau prin asta, omenirii, că oricine încearcă să umble unde nu-i fierbe oala, va fi pedepsit.

Însă oamenii nu știu intenția zeilor. Ei cred că omul a luat-o razna și, pentru că a vorbit de rău zeii, a fost pedepsit cu muțenia. Fiindcă, odată ajuns pe pămînt, zănatecul a vrut să împărtășească – însuflețit – celorlalți tot ceea ce aflase. Și, frustrat de neputința de a vorbi, apăsat de greutatea cunoașterii adevărului lumii și chinuit de batjocora oamenilor ce rîd de manifestările sale exagerate – care încearcă să le transmită secretele toate, într-un acces de patos – ajunge să o ia într-adevăr razna.

În totală opoziție fatidică, tinerii satului, care în primăvară își împlinesc prima tinerețe și-și serbează vitalitatea, lăudînd – inocenți, virili și ignoranți – viața ce le stă în față, dansează pentru a impresiona fetele și a-și arăta puterile.

Ce să zic, pentru mine povestea are o rezonanță aparte, de fiecare dată. Sper că are și pentru voi.

Numai bine!

Adici

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Octombrie 4, 2011 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , ,

Nu știu alfabetul


Am trecut de litera „g” și nu l-am băgat pe Romain Gary. Ce-o fi fost în capul meu? 

Dragilor, nu vreau să vă spun nimic despre Gary. Decît că se citește cu accent franțuzesc, nu altfel, că nu trebuie să-l confundați cu „Gray” și că dacă n-ați citit măcar trei dintre cărțile lui nu știu cum ați trăit pînă acum. 

Eu am numai cartea „Ai toată viața înainte” despre care n-o să spun, la fel, nimic. Dar citiți „Clar de femeie” și „Prima dragoste – ultima dragoste”. Trebuie obligatoriu neapărat.

„Prima chestie pe care v-o pot spune e că stăteam la șase fără lift, și pentru madam Roza, cu toate kilogramele care atîrnau pe ea și pe cele două picioare, cîte avea, era un adevărat izvor de viață zilnică, plină de griji și necazuri. Tot timpul ne scotea asta pe nas, cînd nu se plîngea de altele, căci era și evreică. Nici cu sănătatea nu stătea prea bine și pot să vă mai spun din capul locului că era o femeie care ar fi meritat un lift. Trebuie să fi avut trei ani cînd am văzut-o pe madam Roza prima dată. Înainte de asta oamenii trăiesc în ignoranță. Am ieșit din ignoranță pe la vîrsta de trei sau patru ani și uneori îi simt lipsa. Mai erau mulți evrei, arabi și negri la Belleville dar numai madam Roza era obligată să urce pe jos șase etaje.

[…]La început nu știam că madam Roza are grijă de mine numai pentru că încasează un mandat la sfîrșitul lunii. Cînd am aflat aveam șase sau șapte ani și a fost o lovitură pentru mine să știu că cineva mă plătește. Credeam că madam Roza mă iubește pe gratis și însemnăm ceva unul pentru celălalt. […] Mi se părea că toată lumea are mamă, numai eu nu. Am început să am crampe la stomac și convulsii ca să o fac să vină. Pe trotuarul de dincolo era un puști cu o minge care mi-a spus că mama lui vine totdeauna cînd îl doare burta. M-a durut burda, da’ degeaba, am avut și convulsii, da’ fără rezultat. Ba chiar am făcut caca peste tot prin casă, să se vadă mai bine. Degeaba. Am continuat să fac caca prin colțuri, din principiu, dar nici asta nu mai era o viață. Eram pe-atunci șapte copii de curvă, la madam Roza, și toți s-au pus, care mai de care, să facă caca prin cameră, fin’că nimeni nu-i mai conformist decît copiii, și era atîta rahat peste tot că nu mai puteam fi deosebit. […] Și cînd intra [madam Roza] și simțea mirosul de rahat, se punea pe plîns, căci trebuie s-o înțelegeți […] și ea zicea că dacă toți ar fi făcut ca noi, nici nemții n-ar fi rezistat, ar fi ușchit-o urgent […] și începea să răcnească „Ăsta-i Auschwitz! Ăsta-i Auschwitz!”

 

[…] Am șaizeci de ani. Cînd eram mai tînăr, am întîlnit o femeie care m-a iubit și pe care am iubit-o. Totul a ținut opt luni, pe urmă și-a luat tălpășița și-mi mai amintesc și-acum de ea, după 60 de ani. Îi spuneam : nu te voi uita. Anii treceau, eu n-o uitam. Uneori mi se făcea frică, fiindcă aveam toată viața înainte și ce puteam să-mi promit mie însumi, eu, un biet om, cînd Dumnezeu e cel care șterge amintirile ? Dar acum sunt liniștit. N-o s-o uit pe Djamila. Mi-a mai rămas foarte puțină vreme, am să mor înainte de a uita.

– Nene Hamil, se poate trăi fără iubire?

– Da, zise, și-i coborî capul, de parcă i-ar fi fost rușine.”

(Romain Gary, Ai toată viața înainte)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 8, 2011 în Uncategorized

 

Etichete: , , , ,

Vîntu’n sălcii !


Sau vînt prin sălcii sau vaîntul între sălcii sau vîntul prin sălcii etcetc, nu m-am lămurit cum se traduce exact, dar mie mi se pare varianta din titlu cea mai bună. De ce? Sună ca un răspuns la o întrebare, ceea ce și era, în dialog. Știți poveștile alea în care doi prieteni printr-o pădure, noaptea, aud un zgomot și primul zice : „ce-a fost asta?” iar celălalt găsește imediat o explicație de genul : „a fost doar în mintea ta” sau „vreo pasăre de noapte” etc. Tot așa și aici :
– Ce se-aude, rati?
– Vîntu-n sălcii!
Numai că aici nu este cu efect de spaimă, ci e de bine, ca-n godot : „ssst, liniște! Eu aud ceva!”
– Cine, unde? E godot, el trebuie să fie!
– Didi! Didi! E inima!
Din aceeași serie cu Alice în țara minunilor, Micul Prinț, Leul și cățelușa, Vrăjitorul din Oz, Apolodor, Colț Alb, Fram, în fine, toate poveștile cu animăluțe vii și umane care trăiesc sentimente autentice și care-ți lasă-n inimă o undă caldă pentru tot restul vieții, este povestea asta, cu Rati și Cîrti și cu Broscanu, care e foarte mișto, pe care vă oblig s-o citiți și să vedeți filmul făcut după ea.
Dacă intrați și downloadați, lăsați și un titlu în urmă, cu povestea cu animale vii care v-a rămas cel mai tare în minte – tare mi-ar plăcea să fac o colecție pentru copii buni, cu cărți care merită citite, într-adevăr.
Deci, numai bine, spor la citit : Vîntu-n sălcii

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 8, 2011 în Literatura

 

Etichete: , , , , , , , ,

Partituri de chitară clasică, telenovela continuă


      Am ajuns la Francisco Tarrega. Este greu să alegi din opera lui, mare și ațoasă, cele cîteva piese care să sune și bine și să fie și abordabile. Mi-am rupt prea des degetele în prestabilitele sale, ca să mai simt rapid plăcerea unei piese de Tarrega, de aceea am pus aici cele cîteva piese care încă mai îmi sunt la inimă. Lipsesc Lagrima și Adelita care-s prea bine cunoscute, însă n-am putut renunța la Alhambra, care este, la urma urmei, bestială. Nu vă avîntați în piesele lui ! Cer muncă multă, după părerea mea.

Adaptări făcute de către Tarrega :

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Ianuarie 20, 2011 în Muzica

 

Etichete: , , , , , , , ,