RSS

Nu știu alfabetul

08 Aug

Am trecut de litera „g” și nu l-am băgat pe Romain Gary. Ce-o fi fost în capul meu? 

Dragilor, nu vreau să vă spun nimic despre Gary. Decît că se citește cu accent franțuzesc, nu altfel, că nu trebuie să-l confundați cu „Gray” și că dacă n-ați citit măcar trei dintre cărțile lui nu știu cum ați trăit pînă acum. 

Eu am numai cartea „Ai toată viața înainte” despre care n-o să spun, la fel, nimic. Dar citiți „Clar de femeie” și „Prima dragoste – ultima dragoste”. Trebuie obligatoriu neapărat.

„Prima chestie pe care v-o pot spune e că stăteam la șase fără lift, și pentru madam Roza, cu toate kilogramele care atîrnau pe ea și pe cele două picioare, cîte avea, era un adevărat izvor de viață zilnică, plină de griji și necazuri. Tot timpul ne scotea asta pe nas, cînd nu se plîngea de altele, căci era și evreică. Nici cu sănătatea nu stătea prea bine și pot să vă mai spun din capul locului că era o femeie care ar fi meritat un lift. Trebuie să fi avut trei ani cînd am văzut-o pe madam Roza prima dată. Înainte de asta oamenii trăiesc în ignoranță. Am ieșit din ignoranță pe la vîrsta de trei sau patru ani și uneori îi simt lipsa. Mai erau mulți evrei, arabi și negri la Belleville dar numai madam Roza era obligată să urce pe jos șase etaje.

[…]La început nu știam că madam Roza are grijă de mine numai pentru că încasează un mandat la sfîrșitul lunii. Cînd am aflat aveam șase sau șapte ani și a fost o lovitură pentru mine să știu că cineva mă plătește. Credeam că madam Roza mă iubește pe gratis și însemnăm ceva unul pentru celălalt. […] Mi se părea că toată lumea are mamă, numai eu nu. Am început să am crampe la stomac și convulsii ca să o fac să vină. Pe trotuarul de dincolo era un puști cu o minge care mi-a spus că mama lui vine totdeauna cînd îl doare burta. M-a durut burda, da’ degeaba, am avut și convulsii, da’ fără rezultat. Ba chiar am făcut caca peste tot prin casă, să se vadă mai bine. Degeaba. Am continuat să fac caca prin colțuri, din principiu, dar nici asta nu mai era o viață. Eram pe-atunci șapte copii de curvă, la madam Roza, și toți s-au pus, care mai de care, să facă caca prin cameră, fin’că nimeni nu-i mai conformist decît copiii, și era atîta rahat peste tot că nu mai puteam fi deosebit. […] Și cînd intra [madam Roza] și simțea mirosul de rahat, se punea pe plîns, căci trebuie s-o înțelegeți […] și ea zicea că dacă toți ar fi făcut ca noi, nici nemții n-ar fi rezistat, ar fi ușchit-o urgent […] și începea să răcnească „Ăsta-i Auschwitz! Ăsta-i Auschwitz!”

 

[…] Am șaizeci de ani. Cînd eram mai tînăr, am întîlnit o femeie care m-a iubit și pe care am iubit-o. Totul a ținut opt luni, pe urmă și-a luat tălpășița și-mi mai amintesc și-acum de ea, după 60 de ani. Îi spuneam : nu te voi uita. Anii treceau, eu n-o uitam. Uneori mi se făcea frică, fiindcă aveam toată viața înainte și ce puteam să-mi promit mie însumi, eu, un biet om, cînd Dumnezeu e cel care șterge amintirile ? Dar acum sunt liniștit. N-o s-o uit pe Djamila. Mi-a mai rămas foarte puțină vreme, am să mor înainte de a uita.

– Nene Hamil, se poate trăi fără iubire?

– Da, zise, și-i coborî capul, de parcă i-ar fi fost rușine.”

(Romain Gary, Ai toată viața înainte)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 8, 2011 în Uncategorized

 

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s