Campanie „Salvați neuronii! – specie pe cale de disparitie”
Singur…atîîît de siiinguuurrrrr…simt dureri pe caaareee nu mai poouuooot să leeee-nduuuuuurrrr….
Pseudo-campanie SALVATI CULTURA sau lipsă totală de public
Săptămînile astea, la Giurgiu, s-a desfășurat „săptămîna culturală giurgiuveană” care e mai mult de o săptămînă de mai multă cultură si mai putină giurgiuveană. Vreau să zic : cultură, da (la nivelul posibil), public, nu. Desigur, toată lumea e gata să spună că la Giurgiu nu există activități. Dar la Giurgiu nu există mai ales bunăvointă.
Snobismul, pseudo-eleganta, importanța majoră pe care o acordă fiecare siesi fac ca spectacolele extramegascumpe jucate de „mari actori” în scîrbă, pentru că joacă în provincie, să fie suprapopulate, fac ca minunatul spectacol absent tinut de teatru împreună cu actorii de la mondenii să fie asteptat, sperat, căutat si mai fac ca spectacolele gratuite (oferite dintr-un motiv sau altul) ce au constat în concerte camerale apreciabile, concerte de muzică simfonică, seri de teatru si poezie, concerte de romante să beneficieze de un public sub limita minimală de bun simt, adică 10-12 oameni, din care tinerii au plecat după primele 20 de minute, rămînîn cei 5-7 oameni de bun simt, pînă la final, jenați, desigur, de sala uriasă, de grandoarea kitchoasă a încăperii si de spatiul dintre ei si ceilalti întretinut de scaunele goale.
Bravo, fratilor, salam să vă fie!
Pseudo-campanie Salvati Animalele – atenție, imagini posibil socante
Doar n-o să spuneți că n-are focus bun și nu vă dați seama că pisoiul ăsta are un ochi infectat și umflat mai rău decît pielea radiaților din Cernobîl, asa e?!
Minunatele asociații „salvați animalele” sunt gata să preia fonduri europene pe care să le cheltuiască pe vancanțe însorite prin țări la fel de însorite care dețin o poliție a animalelor, lumea toată spune „noi iubim animalele” si totodată dau zeci si sute de euro pe specii cît mai șmechere de pisici că atunci cînd ieși în lume nu poti să zici „domne io mi-am luat pisica de pe un maidan si e doar o mîță răpciugoasă”, nu, trebuie să fie siameză cu păr de drac bălțat si cu ochii albaștri, nu roșii și striviți, că nu dă bine la audiență, așa e?!
Dar noi suntem romîni fratilor, noi trebuie să ne păstrăm tradițiile și identitatea națională, noi trebuie să dăm 14 mii pe punga de semințe (Dacă e de-aia ieftină) și 30 de mii pe o bere (tot dacă e ieftină) și să pornim maneaua la maxim, să ne simtem bine, să ne păsătrăm cultura vie, că dacă dăm ăstia 50 de mii pe o pungă de lapte ca să hrănim, fiecare o parte din cele 20 de mîțe din cartier care fug ca lovite de trăsnet la orice sunet, învățate fiind cu bătaia, ne scade, frate, orgoliul, demnitatea, valoarea, ne cad plombele, insignele de cetățeni de omoare de pe epoleți, n-avem cum să facem asa ceva.
Sau, pardon, ca să nu marginalizez si să încadrez pe toti în aceeasi oală-categorie, noi trebuie să dăm un milion pe căcatu de istorie al literaturii, că suntem oameni pedanti, că dă bine în bibliotecă, tre’să cumpărăm edițiile îngrijite ale cărților, tre’să fim destepti, tre’să facem masterate, tre’să ne punem la curent cu trăsăturile curentelor literare actuale sau nu, tre’să luăm albume de artă.Bravo, fratilor! Să trăiti!
Fir-ați ai dracu toti!
Fonturi pentru word
Dat fiind că am observat că fonturile gratuite nu sunt prea multe si prea la-n-de-mînă pe net, am hotărît să postez aici un fișier cu fonturi (aproximativ 200) – majoritatea cu scris „handwrinting” destul de reușite, unele gen „wingdings”.
Schimbati voi extensia în .zip a fișierului pe care-l atașez aici.
A treia serie de partituri de chitară clasică – Giuliani, Kaspar Mertz, Shumann
Încă un kil de partituri, printre cele literare.
De data aceasta, 10 valsuri în stilul lui Mauro Giuliani, cu un nivel de dificultate destul de scăzut, oricum, către mediu; Carnavalul Veneției – aranjat de Kaspar Mertz, ceva mai greu, toată „linia” (da, credeți-mă, sunt 40 de pagini) de partituri din Coucou și un Rondo Brilliant ale aceluiași autor; Figuri de copil(andante cantabile, marș militar) – în prelucrarea lui Segovia) si Poutpurri(Don Juan de Mozart) - Schumann, cu un nivel firesc mai ridicat.
Iată partiturile : Valsurile ; Carnavalul…; Coucou ; Rondoul ; Figuri…; Potpurri.
Încă o literă în alfebetul literar – H – Hermann Hesse
Împrospătat și revigorat, cu puteri însutite date de primul și probabil ultimul comment pe acest blog, revin la vechile mele obiceiuri de a uploada documente pentru posteritate.
Am ajuns la litera h, deci este rîndul lui Hermann Hesse.
Mă întreb cum se face de am un singur autor la fiecare literă; dacă aș sta să enumăr,în gînd, autori cu h…aș găsi probabil…să vedem…hesse, hegel, herbert, heidegger, ..ăămm…husserl…heminescu 
în fine, destui.
O să mă multumesc,însă, să vă uploadez aici Hesse și să vă spun cîte ceva despre el, dat fiind că puteți găsi cărțile lui peste tot, biografia și bibliografia peste tot, mai puțin referințe critice, comparații elocvente sau analize nemetafizice.
Acest H.H. are operele împărțile pe dindouă : pe de-o parte, scrie despre meditație, despre trezire, despre omul care trudește în căutarea răspunsului; pe de cealaltă parte povestește vieți fără o relevanță imediată. Regăsim în scrierile sale atît influențe jungiene despre care pomeneam, spre exemplu simboluri precum mama universală dar, mai ales, drumul inițiatic care, de fiecare dată, din cîte am observat, are un final, un rezultat, un apogeu de la care nu se mai scade.
Dincolo de toate aceste lucruri pe care le poate spune oricine disecînd cuvintele sale, trebuie spus că ceea ce scrie el este un bun sprijin pentru oricine caută niște răspunsuri, deși nu dă deloc răspunsuri. Oferă, însă, premisele necesare recunoașterii unui răspuns, ale atitudinii corecte față de informațiile noi si euristică.
Înainte să vă apucați, însă, de citit H.H ar trebui să aveți în spate cîteva lecturi serioase - jung, freud, platon, rilke.
Iar ordinea în care ar trebui citite cărțile…zic eu…ar fi următoarea : Rosshalde, Gertrud, Ultima vară a lui Klingsor, Narcis si Gură de Aur, Siddhartha, Călătoria spre Soare-Răsare, Jocul cu Mărgelele de sticlă, Basme, Cele mai frumoase povestiri, Poezii (pe care eu le am doar în limba italiană).
Eu am ingerat cu mare aviditate aproape toate cărțile menționate și încă vreo cîteva pînă cînd, la un moment dat, nu mi-au mai plăcut. De ce? Fiindcă nu dau un răspuns si fiindcă H.H nu vorbeste despre trezire din postura omului treaz,ci din aceea a celui care înțelege trezirea.
O să găsiți în documente citate subliniate de mine, de asemenea, pentru a vă ușura lectura și referințele, pentru a putea sintetiza, dintr-o ochire, cîteva idei foarte prețioase pe care reușește să le spună.
O lectură ceva mai sățioasă ar fi Golem – Gustav Meyrink, carte reeditată și găsibilă în librării pe care eu am citit-o pe nerăsuflate.
Iar o lectură de mai mare ajutor ar fi Scrisoare către un prieten – Soren Kierkegaard. Acolo găsiți într-adevăr răspunsuri și căi, dacă aveți întrebări reale. Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt scrise punctual răspunsurile la întrebările cele mai fragmente, ca pe siteurile publicitare.
De asemenea, eu vă stau la dispoziție.
Spor la treabă și toate cele bune.
Omagii celor maxim 16 oameni pe zi care vizitează blogul meu și recunoștință veșnică singurului replyant. Mă străduiesc,mă străduiesc…În curînd,dacă o să fiți cuminți, o să uploadez recenziile pe care le-am făcut de cîțiva ani încoace, pe teme de comunicare didactică, pedagogie, filosofie, psihologie, medicină socială.
Ca de obicei,dacă aveți nevoie de ceva, simțiți-vă datori să-mi cereți.
Cu drag, adici.
Rugăminte.
Am văzut o căutare tarrega si, în curînd, o să adaug si partituri ale sale.
O să vă rog să-mi spuneti ce vreti, autor,carte si fac rost 
Cu drag,
adici
Fără nume
Mi-ar face plăcere să primesc un feed-back de la cei care se uită pe acest blog. Am văzut că au fost cîteva vizite. Si cîtiva care au făcut download. O înjurătură sau un bunăziua nu strică niciodată. Mai ales că, din cîte stiu, nu e nevoie să ai un blog aici, ca să lasi un reply, trebuie doar să ai bunăvointă
Nouă serie de partituri
Am observat că partiturile au fost cele mai căutate. Nu că aș fi crezut că mai interesează pe cineva literatura. (Huh!) Așa că adaug o nouă serie de partituri, în ideea că poate și găsiți ceva care să vă placă și să vă intereseze.
Este rîndul lui Chopin. Doar el, pentru că am foarte multe de la el. Toate-s adaptate pentru chitară clasică – nu știu precis de cine, doar cîteva de Tarrega.
Așadar, în ordine aleatorie :
Nocturna 20 Nocturna 11 Nocturna 15
Preludiu Op28-4 Preludiu Op28-6 Preludiu 28-7
